Bedrul bu Dur Stie

Tone de rahat

2011-02-26T14:06:00.001+01:00

Am fost plecat luni bune, departe, prin Mongolia și China. Am văzut lucruri minunate, iar în China am văzut ce poate însemna o bună reprezentare a artei contemporane... extrem de interesant! Partea proastă, ca de obicei, este că m-am întors în România, în București, ca să fiu mai exact. Cineva m-a invitat la teatru, o piesă cu Mălaele, Dineu cu proști... până la dineu însă... prolegomenele iadului! Nu pot să descriu ce am văzut pentru că sunt estetician, iar ceea ce tronează mai nou în fața teatrului nu se încadrează în sfera mea de competențe. Prietenul meu Farid este psihiatru, mi-a furnizat niște explicații, dar nu din psihiatrie, iar prieteni procurori nu am. Bănuiesc că sunt mulți bucureșteni care au aceeași problemă și, în consecință, bucureșteni care nu găsesc soluții. Din păcate, asta se întâmplă când statul cumpără ceea ce i se pare lui artă. Și nu lui, pentru că el nu există, ci unor angajați ai lui care au funcțiile ce permit asemenea excentricități din bani ce nu le aparțin. Eu l-am întrebat pe vecinul meu, dl. Constantin, dacă a fost de acord, într-un fel sau altul, să plătească o parte din costurile acestei orori. Mi-a zis că nu. Nici eu nu am fost de acord. Dumneavoastră?Mi se poate reproșa că nu aduc argumente stilistice, îmi asum vesel situația pentru că nu este cazul. Cum ar fi să judecăm compoziția dizarmonică a tomberoanelor așezate în așteptarea mașinii de gunoi sau superficialitatea cognitivă de care dăm dovadă atunci când ne ștergem la fund?Am remarcat curente de opinie favorabile și chiar elogioase, am observat folosirea unor nume precum Brâncuși sau Rodin și chiar, îmi cer scuze, Moore. Cum se explică un asemenea delir? Farid mi-a explicat următoarele: Sindromul mitomaniei are o sumedenie de ramificații mai puțin patologice, dar mai mult conjuncturale, adică în momentul în care sprijini un demers, deseori dezinteresat și superficial, fără să-l investighezi corespunzător, te afiliezi mental acestuia. Dacă se întâmplă ca acel demers să fie unul dezastruos (vezi cazul nostru), pacientul are de regulă trei tipuri de reacție. Primul tip este acela în care pacientul se dezice de angajamentul luat, denunță superficialitatea, prostia sau orice altceva ce el consideră ca fiind factorul responsabil în alegerea defectuoasă - pe scurt, mea culpa. Al doilea tip este acela în care pacientul nu recunoaște o vină anume sau încearcă să o minimalizeze, anulându-și rolul decisiv. Acest tip aparține psihologiei executantului și o întâlnim la soldați și la inculpați din procese de tipul celui de la Nürenberg. Al treilea și ultimul îl constituie pacienții care aleg să-și apere onoarea sau integritatea, asumata în cheie subiectivă, anulând argumentele aduse împotriva lor și construind o întreagă structură argumentativă bazată nu pe fapte reale, ci pe negarea lor. Farid îmi sugerează ultimul tip. Nu pot spune că mă satisface pe deplin o explicație medicală, dar totuși avem o explicație.O alta componentă decisivă a speței noastre o reprezintă membri comisiei care au făcut posibil accidentul din fața teatrului. Nu știu cine au fost specialiștii și nici cum să aflu pentru că nu am timp. Trebuie aflat, totuși ca să știm pe cine să evităm. Dacă nu a existat o comisie și/sau s-a produs o atribuire directă, atunci trebuie să sunăm la poliție, DNA și garda financiară.Farid mă îndeamnă destul de violent să expun argumente stilistice... eu nu vreau, am explicat mai sus de ce. Ca să se simtă și el mai bine, am să fac un compromis. Am să expun câteva lucruri care trebuie avute în vedere atunci când concepi și execuți o sculptură. În primul rând, se presupune că există un grad ridicat de cunoaștere a operelor și artiștilor care te-au precedat. Banuiesc că acest enunț nu are nevoie de argumente. Inevitabil te vei încadra într-un curent daca aparții începutului de secol XX și unei tendințe, dacă ești contemporan. Tendința căreia îi aparții trebuie, din nou, să o stăpânești foarte bine la nivel teoretic, astfel încât să fie evitate situațiile penibile în care, spre exemplu, Transavangarda italiană își are, de fapt, originile într-un atelier din spatele Casei Scânteii. Presupunem că îți cunoști foarte bine domeniul și, repet, sculptura nu se face numai în România, o gasim și în alte țări. Indiferent de epoca pe care o trăim, există anumite permanențe estetice, una din ele și cea mai importantă referindu-se la raportul dintre formă și conținut. Acesta poate varia în funcție de viziunea artistului, o argumentație coerentă putând justifica orice fel de raport între cele două dimensiuni. O situație dificilă apare atunci când ai de conceput și realizat o scuptură care să reprezinte amplu un personaj precum Caragiale - practic ți-a fost oferit conținutul. Ceea ce trebuie să facă sculptorul este fie să selecteze niște elemente definitorii și translabile volumetric, fie să facă un exercițiu mental și să își imagineze stilistic cu ar fi arătat „sculptorul” Caragiale, adică să sculptezi cum ar fi sculptat Caragiale, nu domnul Goe. Eu aș încuraja prima situație, în care sculptorul produce o sinteză adaptată particularităților sale stilistice. Așa poate apărea originalitatea și se poate subînțelege valoarea sculptorului ca personalitate complexă și artistic plenară. Presupunem că s-au parcurs aceste etape și a apărut o machetă. Următorul pas îl reprezintă proporțiile. Știm de câteva mii de ani încoace că nimic nu există în sine și că atunci când vrei să calculezi o dimensiune ai nevoie de o unitate de masură și, foarte important, de un reper deja existent. În cazul nostru avem o piațetă, un bloc turn, o cladire prismatică dubioasă și două artere rutiere. În principiu se măsoară toate acestea: lungime, lățime și cotă; odată măsurate, se fac niște calcule de proporționare pe care, dacă nu le stăpânești, ți le poate face un arhitect specialist. S-au calculat dimensiunile, sculptorul se poate apuca de lucru. Trebuie menționat faptul că, având în vedere subiectul, avem de facut o compoziție figurativă cu personaje, ceea ce înseamnă cunoștințe temeinice de anatomie, istoria artelor sau o sclipire de geniu ce va compensa lipsa primelor două. În general, descurajez bizuirea pe cea din urmă. Fie că îți propui o abordare hiperrealistă, fie una expresionistă, ușor tot nu va fi. Pentru hiperrealism chiar trebuie să știi ce faci iar, în ciuda accepțiunii populare, expresionist nu înseamnă strâmb, greșit și enervant. Exagerăm mai departe și presupum că toate aceste etape au fost consumate. Sculptorul este, deci, un expresionist feroce pentru că așa vrea el și nu pentru că așa îi iese. Din nou, repet, este foarte important ca discursul argumentativ să transpară din operă. Presupunem că transpare. Rămâne în discuție textura, aceasta se rezolvă diferit pe drapaje sau pe carnație și este tratată minuțios, mai ales dacă ansamblul în cauză are proporții respectabile. Putem să ne și abatem de la aceste reguli elementare, dar pentru mai multă siguranță recomand respectarea lor. Dacă, din motive obiective, lucrarea are nevoie de proptele, pentru că altfel se prăbușește, este indicat ca acestea să figureze ca atare încă din stadiul de proiect. În general, un stâlp masiv din bronz, strâmb și diform nu va sta niciodată singur în picioare (chiar dacă are mustață). Acest aspect se rezolvă, în mare, încă din copilărie - fie cu piese Lego, fie folosind cuburi de lemn, iar mai apoi se aprofundează în gimnaziu, grație conceptelor de gravitație sau centru de greutate. Dacă totuși trebuie operate inserții de ordin structural, acestea trebuie făcute fie în spiritul ansamblului deja existent, fie instalaționist, voit contradictoriu, astfel încât să dispară senzația de improvizație ieftină. Dacă se parcurg toate aceste etape, există foarte multe șanse ca în fața teatrului să existe o piesă echilibrată, corectă și care nu ne agresează.Farid mă întreabă dacă e invers.

Prosti am fost, multi am ramas

2010-08-26T12:03:00.002+02:00

M-am intors recent dintr-o excursie prelungita in Monaco, statul fara taxe... Cum este posibil?

Povestea poate fi scurtata in felul urmator: la noi in tara sunt trei partide, considerate mari, doua din ele au litera L in acronim, L inseamna liberal, liberal inseamna incurajarea, sprijinirea si credinta in individ si nu in "colectivitate", stat sau alte conventii de asociere. Din perspectiva libertatilor individului, doctrina liberala considera, sau ar trebui sa considere notiunea de "impozit" ca fiind imorala si asta pur si simplu pentru ca nici un individ nu are nici un fel de drept sa ceara altui individ bani sau bunuri. Statul este un concept pur teoretic care poate fi translatat in lumea reala printr-un cumul de indivizi care il reprezinta, sau pretind ca il reprezinta pe el (statul) si intersele lui. Pentru ca este o constructie artificiala cu nevoi speciale, interesele lui (ale statului) nu coincid aproape niciodata cu cele ale cetateanului. Din aceasta cauza doctrina liberala statuteaza ca rolul statului trebuie sa fie cat mai limitat si asta pe buna dreptate. Conceptul de "Stat" a fost initial investit cu titulatura de: in slujba cetateanului; sinistra gluma continua pana in zilele noastre. Astazi cresc si se inmultesc impozitele pentru ca statul trebuie sa-si plateasca datoriile... datoriile cui? Ale mele? Ale dumneavoastra? Ale parintilor dumneavoastra? Repet, ale cui? Eu imi platesc din bani proprii toate datoriile, probabil ca si dumneavoastra, la aceste plati suntem, bineinteles, impozitati... deci, daca noi asta facem zilnic, cumparam si achitam datorii din propriile castiguri, statul datoriile cui le plateste? Sintagma "consumam mai mult decat producem" la cine se refera? Cunoasteti pe cineva care "consuma mai mult decat produce"? Bineinteles ca nu. Traim intr-o lume a comunicarii prin sloganuri si clisee, unde nimeni nu se mai simte vizat ca individ, dar se trezeste tras in mocirla masurilor cu caracter "social", mocirla care opereaza cu notiuni ca: omul simplu, alegatorii, romanul de rand, omul de acasa, contribuabilul, platitorul de taxe si impozite etc. Nici nu ar trebui sa ne mire ca o ceata de decerebrati reprezinta statul si, in aceasta blestemata calitate, impun taxe pur si simplu ofensatoare. Acesta este sistemul "etatist" in care traim si, din pacate, singura certitudine a sufragiului universal este ca doar oamenii din spatele statului se pot schimba, niciodata dictatura Institutiei.
Inchei cu ce am inceput. Doua din cele trei partide ale podiumului romanesc se declara liberale sau de dreapta, unul din ele guverneaza... eu va intreb urmatorul lucru: De ce?!

Locul in care nu s-a intamplat nimic

2010-03-15T18:54:00.000+01:00

Ieri seara am mancat bine, am baut lucruri bune si, ca de obicei, am auzit o gramada de tampenii. Ce v-am povestit cu o postare in urma si ce o sa va povestesc si in aceasta postare vine in sprijinul unei categorii de artisti, deliberat sau nu, uitati sau neglijati de operatorii romani responsabili de fapte culturale; personalitati artistice realizate, sustinute si perpetuate doar de vointa si determinarea celor in cauza.

Dupa cum spuneam in cealalta postare, mi-am intrerupt istorisirea pentru ca ce am gasit pe net despre artistii emergenti pe care i-am descoperit atunci in 2008 si pe care ii respect pentru tot ceea ce sunt si fac, m-a facut sa ma enervez ca in anii ’80. Nu intamplator am rupt sirul naratiunii cu episodul referitor la revelatia mea personala, reprezentata de lucrarile Simonei Vilau. Textele postate de mine sunt concepute pentru un circuit destul de inchis, in sensul ca stiu sau imi place sa cred ca stiu, cine le citeste. In consecinta, nu o sa denumesc acel blog de mitocanii nihiliste, pentru ca nu imi face cinste. In continuare, dati-mi voie sa va povestesc ce s-a intamplat dupa Bienala de la Caserta, pentru ca revelatiile fulminante au continuat.

Atunci, la Venetia, mi-am adus aminte extrem de violent de ce ma hotarasem sa uit de Romania culturala. Am ajuns la ICR dupa pranz: la parterul imobilului expozitie Sorin Ilfoveanu, nicio surpriza, lucrari curate, rafinate, prezentate foarte bine, casete de lemn cu desene, o adevarata placere si o senzatie de intimitate extrem de placuta.

Nu am sa intru in detalii pentru ca nu despre artistii consacrati vreau sa vorbesc aici. Iar pe Sorin Ilfoveanu nu trebuie sa-l mai omologheze nimeni. Afisul acestei expozitii, intitulate Colophon, cuprindea o serie intreaga de nume. In afara de Sorin Ilfoveanu de la parter, am dedus ca la etajul superior trebuie sa fie restul expozitiei. Farid, pentru ca nu era la prima vizita, a intrat primul in institut. Primul soc: holul era imbracat gospodareste cu lambriuri si decorat cu traditionalul medalion de ipsos lucios reprezentandu-l, de regula, pe Mihai Eminescu. Asta e! Mergem mai departe. Urcam niste scari invelite cu covoare odioase de Obor, cand, la jumatatea lor, un peisaj serios de Horia Bernea. Farid merge mai departe, dar eu raman sa studiez gaura imensa din pictura distrusa si asezata pe scari. Cand sa ajung in culmea crizei de nervi cu privire la gauroiul din pictura lui Bernea, il aud pe Farid strigand. Urc repede restul scarilor si il gasesc cu ochii cat cepele, tinandu-si palmele peste urechi. Se uita la mine euforic si arata cu degetul zidul din dreapta mea, ma duc langa el si ma intorc inspre peretele indicat. Am ramas perplex. In fata noastra se afla o panza patrata, de aproximativ doi metri pe latura, intreaga suprafata era invelita, pentru ca nu pot spune altfel, intr-un portocaliu sensibil, plat, aproape fara textura, iar in mijlocul panzei trona un bloc comunist tip, pictat perfect, sprijinit de o parte si de alta de contraforti gotici. Deasupra blocului un patrat in relief, colorat in acelasi portocaliu era incizat cu initialele AP. Spectacol total, pictura perfecta, autor roman. Eram in Paradis. Cand ne-am revenit din contemplatie, m-am apropiat tacticos de lucrare, in cautarea unei etichete care sa ne spuna si numele autorului. Dupa nici un pas, in spatele meu aud: Alo! Alo! Ce faceti aici?! Cine sunteti?! Intrati asa, ca la voi acasa?! Ma intorc furios si intepenesc. In fata mea se afla un individ in pijamale, cu par cret, galbui si extrem de iritat. Farid se uita ca la cinema. Incerc sa ma adun si il intreb cu cine vorbeste, cine este si cum isi permite. Nu ne-a spus cum il cheama, dar ne-a spus ca ne aflam pe pamant romanesc si ca aici nu se intra asa oricum. Farid s-a bagat in fata mea pentru ca ma cunoaste si a incercat sa-i explice ca si noi suntem romani, ca dat fiind faptul ca suntem membrii UE si ca aici nu este o ambasada lucrurile stau altfel; si multe alte asemenea incecari inutile de a comunica cu decerebratul in pijamale. Dupa cateva minute, nu am mai putut rezista, l-am luat pe Farid de brat si am iesit furtunos pe fundalul tipetelor pijamalei. Nu m-am mai simtit asa umilit de cand a iesit Iliescu presedinte imediat dupa vizita Regelui, chiar daca nu se pot compara situatiile, eu asa m-am simtit. Cu imaginea capodoperei anonime intrerupta intermitent de pijamaua cu parul cret ne-am pierdut pe stradutele din imprejurimi. Cred ca cel mai tare ma durea faptul ca nimeni nu o sa vada ce am vazut noi, pijamaua oricum o sa dispara de acolo si asta mi-a promis-o Farid, de fapt eu l-am facut sa-mi promita. Una peste alta, pot spune ca m-am linistit intr-o anumita masura si ma bucur ca mi-am mai fixat un obiectiv, sa aflu cine este acest AP. Trebuia sa fi citit afisul cu atentie, nu am facut-o si nici nu aveam de gand sa ma intorc la Institut, pe Farid nici nu il mai intreb pentru ca deja se unge intern cu nitroglicerina. O zi incarcata, care m-a facut sa-mi reiau planul meu de ignoranta constructiva.

Buzduganul zmeului zboara, in continuare, nepermis de departe

2010-03-14T20:16:00.003+01:00

Aveam de gand sa va povestesc despre expozitia de gravura Lucian Freud pe care am vazut-o atunci, in 2008, la MoMA New York, dar pentru ca exponentul teoriei de mai sus cu privire la cei ce dezvolta constiinta de sine a unui cimpanzeu, nu exista doar teoretic, ci si practic, am hotarat sa sar peste experienta acelui an petrecut la New York si, in parte, la San Francisco si sa va spun o alta poveste.

Revenind la firul initial al istoriei noastre, lucrurile au mers ca unse. La inceputul lui februarie 2008 am ajuns in America, pentru ca imi propusesem sa iau pulsul galeriilor de arta din New York - nu toate, pentru ca este imposibil – alaturi de bunul meu prieten Farid, excelent cunoscator al peisajului artistic newyorkez. Dupa cateva saptamani de periplu, ne-am hotarat sa onoram invitatia unui amic comun, care a insistat sa vedem expozitia Ten Years of Drawings: What, How, and Why din San Francisco, de la Muzeul Paul Getty. Zis si facut!

In San Francisco a inceput si planul meu sa scartaie, nu stiam si nici nu banuiam ca atitudinea mea pasiva avea sa fie deturnata. Amicul nostrum din SF, care lucreaza la muzeul P. Getty, mi-a povestit despre un parteneriat extrem de interesant cu Muzeul National de Arheologie din Florenta, proiectat pentru 2009 si cu aceasta ocazie s-a ivit si oportunitatea unui sejur prelungit in Italia. Nu am stat nicio secunda pe ganduri, nici eu, nici Farid si peste cateva zile, pe 3 aprilie 2008, aterizam la Roma. Nu vreau sa lungesc povestea periplului nostrum, pentru ca am calatorit foarte mult, si nu despre asta vreau sa vorbesc. Ideea este ca de la Roma am mers la Florenta, de la Florenta la Arezzo, de acolo la Padova, Milano, Torino, iarasi la Florenta si Roma si, intr-un final neasteptat, la Caserta. Tot traseul acesta a fost o nebunie, plina de documente, mape, portofolii si niciodata o ora intreaga libera ca sa ne putem si noi plimba sau sta de o cafea.

La Roma ne-am cunoscut cu o echipa curatoriala extrem de tenace, echipa care se pregatea sa verniseze in cateva zile o expozitie foarte interesanta. Fondul acestei expozitii, proiectata ca bienala, era transmiterea unui mesaj de uniune si convietuire pasnica intre italieni, tinand cont ca a existat si exista in peninsula o tensiune intre patriotismul local din nord si socialismul sarac din sud, tensiune pe care nici macar gigantica populatie de infractori romani nu a reusit sa o deturneze. In fine, vernisajul primei editii a Bienalei urma sa se produca la Caserta, langa Napoli, centrul gometric al peninsulei. In timp ce ascultam discutia dintre curatori, unul dintre ei, Antonio Scala ne spune triumfator ca si Romania participa la aceasta bienala pentru ca, in urma cu doua luni de zile s-a decis ca acest eveniment trebuie sa aiba un caracter international, in Italia fiind numerose comunitati neitaliene. Am facut ochii mari, am cerut lamuriri si intr-adevar asa era, Romania participa si nu oricum, ci cu artisti tineri.

Asta da surpriza! De cand am plecat prima oara din tara, dorinta mea suprema era sa fiu luat prin surprindere exact in acest mod, cultura romana sa vina peste mine. Bucuria a durat putin pentru ca stiam prea bine, si eu, si docilul Farid, ce se intampla cand Romania trimite arta in mod oficial, la ultima Bienala de la Venetia am crezut ca fac apoplexie cand am vazut cine face parte din comisia care stabileste cine va deveni Artist Oficial Roman. Pana si Farid, care este de o blandete si o bunavointa iritante uneori, a fost scarbos deceptionat. Oricum eram deja angajati in aceasta afacere si nu pot sa mint ca nu eram curiosi sa vedem cine este roman de data asta, unde mai pui ca Romania a reusit sa participe de la prima editie si nu au trebuit sa treaca douazeci de ani pentru ca fosilele culturnice de la Bucuresti sa considere evenimentul demn de marea, doar de ei stiuta, dar conscarata cultura romana.

Ce credeti ca face un roman cinstit in asemenea circumstante? Ei bine, suna la consulat si cere informatii. Nimeni nu stia nimic, nu exista nici o notificare. Bineinteles ca nu! Dar trebuia sa intreb. Farid se duce personal la Milano pentru ca, sustine el, este prieten cu consulul, si asta in ciuda faptului stiut ca diplomatii romani nu au prieteni. Cum s-a dus asa s-a si intors.

Echipa curatoriala ne invita si pe noi sa asistam la vernisaj si, daca nu ma deranjeaza, sa particip si eu, in calitate de roman cu un speech, romana lui Farid fiind proprie, mai de graba grupului Divertis, decat discursurilor oficiale. Am refuzat politicos, statul roman nu este prietenul meu si nu am fost niciodata in relatii civilizate cu reprezentantii sai. Farid a refuzat la fel de politicos, el fiind, din principiu, un dusman declarat al republicii, unde mai pui ca in mod cert o sa fie cineva, daca nu de la consulat, macar de la Institutul Cultural Roman, care va zambi la public.

Una peste alta, am ajuns la Caserta, ne-am lasat valizele la hotel si ne-am indreptat spre palatul Bourbonilor, aflat in nordul orasului, impresionantul complex arhitectural se afla pe terasa unui deal inalt, pe versantul dinspre Vezuviu, o locatie extraordinara pentru un asemenea eveniment. Romanii “oficiali” inca nu venisera. Uitasem un lucru banal pentru efortul de a afla despre cine este vorba. Asa ca l-am intrebat pe domnul Paolo Feroce, curatorul aripei tinere, totusi despre cine este vorba. A scos o agenda gigantica, un adevarat codex, a rasfoit foarte mult si s-a straduit sa pronunte niste nume, doua ca sa fiu mai exact. Surpriza mare! Nu stiam, in continuare, despre cine este vorba, nu purtau numele vreunor UAP-isti cu copii, nu erau nici copiii sau rudele vreunui troglodit de la Universitatea Nationala de Arte, nici oficialii MNAC-ului, nimic. La experienta mea acesta era aproape un semn bun. Farid a ridicat si el din umeri, extrem de multumit. Feroce nu avea nici imagini, pentru ca portofoliile celor doi erau la curatorul delegat sectiunii cu pricina. Acum chiar ca eram curios, Farid isi freca mainile, razand de unul singur.

Seara am hotarat sa asteptam vernisajul, sa vad pe viu despre ce este vorba si sa-i trag perdaful oficialului roman de rigoare, in ciuda rugamintilor lui Farid, care ma implora sa nu fac vreo scena.

Cand am ajuns la deschidere, am ramas perplex, erau prezenti cateva sute de oameni, Feroce intrase de mult in panica, uitasem sa-l intreb de numele curatorului sectiunii ce ii cuprindea si pe romanii mei si, uite asa, am inceput sa ne plimbam printre oameni ascultand cu atentie dupa consoane familiare. Cred ca a durat cam doua ore pana cand am auzit o doamna vorbind romaneste. M-am apropiat, l-am recuperat pe Farid, ne-am prezentat, am intrebat si am aflat ca dansa este consulul Republicii Moldova, ca Romania nu a trimis pe nimeni si ca dintr-un gest de compasiune patriotica, a vorbit tot dansa in numele romanilor nostri. Comportament exemplar pentru armata de functionari ce alcatuieste corpul diplomatic roman din peninsula. Rusine, tovarasi! In fine, acestea fiind spuse, incerc sa-i depistez pe cei doi artisti romani, dar aglomeratia era mult prea mare. Am hotarat sa asteptam cateva ore prin oras, ca sa putem intra in galeriile bienalei si sa vad cu ochii mei ce au adus romanii. Farid subscrie si dusi am fost.

Ne-am intors pe inserate, nu mai era aproape nimeni, exceptand paznicii si cativa vizitatori care, asemeni noua, au venit sa priveasca in liniste. Expozitia era vasta, desfasurata pe doua categorii, in cele doua aripi ale palatului. Prima era dedicata artistilor deja cosacrati si, in consecinta, era exact la ce te astepti de la o expozitie cu fond de selectie potent. A doua sectiune apartinea artistilor emergenti si aici trebuia sa se afle si ai nostril, ca brazii. Linia pe care au trasat-o curatorii acetsei sectiuni era clar una figurativa, ceea ce m-a bucurat foarte tare, Farid, in schimb, se declara multilateral de cand il stiu si pretinde ca poate gusta la fel si abstractul si figurativul, desi la varsta lui aceasta delimitare nu este deloc de bun augur. Am vazut acolo, deopotriva, lucrari de mare calibru si stangacii mediocre, dar in ansamblu, a fost o expozitie revigoranta. Ne-am propus sa nu citim etichetele si sa incercam sa ghicim care sunt ale romanilor. Am facut liste, ne-am uitat de o suta de ori la toate si in vreo doua ceasuri aveam documentul. Marja de eroare era de cinci lucrari, deci cinci incercari. Fiind doi, erau mai multe sanse sa o nimerim. Am esuat lamentabil, nimic nu s-a potrivit si, enervandu-ma, am inceput sa citesc etichete, Farid alaturandu-mi-se la scurt timp. Pe primul roman l-a gasit Farid, Simona Vilau. Eram ferm convins ca am in fata un pictor italian, bun cunoscator al transavangardei lui Bonito Oliva si probabil vedeta vreunuia dintre curatorii italieni.

M-a indus in eroare si numele, fara diacritice, doar tara de provenienta ne-a lamurit definitiv. Surpriza de proportii, chiar nu era un artist oficial, nu stiam cine ii sunt parintii si nu auzisem acest nume in latrinele UAP. Farid la fel; si, uite asa, ne bucuram impreuna ca doi debili ca nu cunoastem pe cineva anume. O sa urmaresc cu atentie evolutia publica, pentru ca avem aici un artist autentic si nu mimetistul oligoid pe care il lasasem la Bucuresti, fara proiector, fara stencils-uri culte, fara warholisme de Dambovita, pictura pur-sange, culoare asumata, stapanita extrem de precis, compozitie libera si subordonata motivului, tema sensibila in locul flotarilor socialiste de mana a saptea... intr-un cuvant pictura de calitate. Farid nu mai zicea nimic, nu poate vorbi cand contempla, ne stim de patruzeci de ani si de aceea nu m-am mai obosit sa rad de el. Banuiam amandoi ca langa SV o sa fie al doilea artist roman si asa a si fost. Foarte straniu, nu semana cu nimic, dar avea ceva din mai multi, o combinatie intre Carlo Maria Mariani, Julio Larraz si Rene Magritte, dar foarte bizar, autentic si fara o varsta anume. Multe din lucrarile emergentilor erau extrem de mature, iar acest Mihail Cosuletu se prezenta in consecinta. Spre deosebire de Farid, nu pot spune ca mi-a placut la nivelul senzorial la care mi-a placut SV pentru ca nu se pot compara, nici personalitatile, nici tipul de expresie; un curator extrem de abil a gandit aceasta alaturare antagonica si extrem de dinamica. Revenind la al doilea roman trebuie repetat, ca si in cazul SV, ca este anonimul meu preferat, nu stiu de unde sa-l iau si imi place asa, pentru mine este o garantie.

Am ramas inca cateva ore in fata lucrarilor, le-am ‘intors’ pe toate partile si am concluzionat pozitiv: primul semn de sanatate culturala romaneasca, expunere si delegare meritorie, cu amendamentul ca astfel Farid a apucat, dupa multi ani, sa-mi spuna si el, in sfarsit “ti-am zis eu!”. Am incercat sa dam de cei doi, aflasem ca erau cazati undeva in Caserta, dar cand am aflat numele hotelului ni s-a comunicat ca plecasera deja la Venetia. Patru telefoane mai tarziu, Farid afla si de ce la Venetia, SV era curatorea a doua expozitii simultane, una la Mestre si una la ICR Venetia.

Avand in vedere insiruirea de evenimente care au avut loc, am sa continui aceasta postare cu scurta si enervanta urmare a periplului nostru italian, ma duc sa ma intalnesc cu Farid, sa gustam un vin bun, una peste alta sa ne revenim.

Pitpalac intr-un copac, mie-mi vine sa ma car din tara

2010-03-03T19:21:00.003+01:00

Cele doua postari de mai sus au survenit in urma unor crize de nervi si sunt scoase dintr-un context mult mai amplu, context pe care ma simt dator sa vi-l expun.

In urma cu doi ani, in februarie 2008 am pornit intr-o mare excursie prin lume. Luna trecuta am sosit in Bucuresti. Cand am plecat, tin minte ca mediul cultural romanesc era in pline spasme neocomuniste, cu fosile agresive care ragaiau despre un tanar artist sau altul, despre un tanar curator sau altul... despre un tanar sau oricare altul, pana la urma. M-am hotarat sa imi adun toate insemnarile si sa le compun intr-o poveste despre doi ani de vacanta.

Cand am plecat eram hotarat sa ma implic mai puternic si sa scriu in continuare despre ceea ce se intampla sau nu in Bucuresti. Desi hotarat, dupa cum spuneam, sa ma implic, cand am ajuns la New York m-am razgandit si, incepand de atunci, mi-am propus urmatorul experiment: timp de doi ani nu ma mai intereseaza nimic din ce se intampla in tara si, in consecinta, nu am sa mai depun nici un efort sa aflu. Cum o sa se prezinte mediul artistic bucurestean dupa doi ani de zile? Acum, intre noi fie vorba, nu trebuie sa faci cine stie ce eforturi sa nu auzi de Bucurestiul artistic, e greu sa afli ceva in mijlocul lui, din America nici nu mai vorbesc.

Eram satul de inflatia derizoriului postcomunist consacrat si mult mai satul de inflatia derizoriului unui generos segment tanar emergent. Sigur ca prefer amatorii tineri care isi imagineaza ca se pricep la diverse lucruri, pentru ca glandele lor secreta mai multi hormoni. Explicatiile biologice sunt mult mai decente decat truismele metafizice sau bogatele dizertatii suprapuse artei vide de continut, talent sau valoare. Un cimpanzeu care dezvolta constiinta de sine este mult mai interesant decat un om care dezvolta constiinta de sine a unui cimpanzeu.

Probabil ca multi dintre dumneavoastra ma inteleg perfect si se identifica in lehamite cu mine. Peste tot in lume sunt amatori si diletanti, este in natura umana sa te dezvolti indiferent de inzestrari, dar ceea ce se intampla la noi pare ireal. Nu este normal sa numeri doar pe propriile degete reprezentantii autenticitatii artistice dintr-o decada, doua sau, Doamne fereste!, trei si este de-a dreptul scandalos ca emergentii unei decade sa se dovedeasca a fi niste mimetisti oligoizi.

In consecinta am hotarat, dupa cum spuneam mai sus, sa ma retrag intr-un episod de ignoranta constructiva.

Noi de ce nu putem?

2009-02-23T22:35:00.003+01:00

Acum, ca ne-am linistit, mai ales ca nu e prima oara cand sunt intampinat in asemenea maniera la revenirea in tara, dati-mi voie sa va povestesc ceva frumos.

Pe 4 ianuarie 2009 s-a incheiat la Tate Britain un eveniment Francis Bacon. Eveniment la care am fost de patru ori. E foarte important sa ai asemenea bule de aer. Inca oscilez intre a elogia artistul si spatiul care l-a gazduit si a ma enerva din nou uitandu-ma la peisajul artistic romanesc.

Spre exemplu, la Tate Modern, in aceeasi perioada, a fost expozitia Mark Rothko si, uitandu-ma la deja traditionalele compozitii, ma gandeam ce-ar fi sa le fi pictat mai mici, mai urat si pe patratul mic din centrul patratului-cadru sa fi scris Prolog...

Intrebare: v-am stricat seara? Si ei mie. Dar haideti sa revenim.

Francis Bacon. Ca sa fiu sincer, trebuie sa incep prin a spune cat de surprins am fost sa vad cum arata de fapt suprafetele acestor picturi. Ansamblul, privit regulamentar, este impecabil. Forma, continut, metacontinut, tot ce ne lipseste noua. Dar pe masura ce ma apropiam, am observat cat de repede si de frust au fost pictate. Sunt unele picturi care iti rezerva surprize extrem de spectaculoase cand le privesti de mult prea aproape. La Francis Bacon, aceasta “indiscretie” m-a facut sa exclam cat de bine si de clar stia ce face!

Despre artistul in cauza stim cu totii ce s-a publicat si ce s-a filmat si, cu toate acestea, parca lipseste ceva din imaginea lui publica. Ca sa nu ne indepartam prea mult de realitatile cotidiene, ma simt obligat sa dau exemplu mostrele de elucubratie estetica care substituie opera de doi bani sau opera inexistenta a majoritatii artistilor romani. Ca sa dau un exemplu ilustrativ, am sa va propun un mic dialog imaginar, de fapt o intrebare artistica romaneasca si un inchipuit si meritat raspuns din partea lui Francis Bacon.

- Credeti ca o exprimare a materiei unui finit desenabil, care fiinteaza caleidoscopic si ciclic in marele ansamblu transcendental al unui program, care pe langa faptul ca este teoretic, este si un tip si un tipar, de la grecescul typos, al unui fel sublim de comportament practic si de conduita estetica?

-How the fuck should I know?

Desi speculez (dar doar in ceea ce-l priveste pe Bacon), va garantez, cu tot ce mi-a mai ramas nealterat, ca Bacon asa ar fi raspuns. Bineinteles, fortand realitatea istorica si limitele bunului simt si bagandu-i in casa lui Francis Bacon un asemenea animal.

Avem dreptul la trei incercari si, in consecinta, pentru a doua oara, revenim. Prima oara l-am vazut pe Francis Bacon, rectific (se vede ca sunt din Romania), nu l-am intalnit niciodata pe Francis Bacon, vorbeam despre lucrarile lui, lucrari pe care le-am vazut reproduse intr-un numar al revistei Beaux-Arts, daca nu ma insel, din 1990. Primul soc a fost faptul ca, desi imi era extrem de familiar, nu puteam sa il compar cu nimic, mai ales pentru ca locuiam in Bucuresti. Si pe vremea aceea lucrurile aratau aproape la fel. Chiar imi aduc foarte bine aminte ca erau, intr-adevar, mult prea putin diferite, din pacate.

Desi pe vremea aceea parea de neimaginat sa plec din tara doar pentru o expozitie, nu a mai durat mult pana cand am reusit sa o fac, si m-am dus orbeste, dar au trecut optsprezece ani pana cand am reusit sa vad exact ceea ce imi propusesem sa vad, plus Rothko.

As vrea ca Romania sa isi permita sa expuna macar cateva nume in muzee, nume importante din arta moderna si contemporana. Sa faca adevarate retrospective, sa se chinuie sa gaseasca comisari de valoare si sa repare in acest fel lipsa unei sarje serioase de arta romaneasca. M-am interesat pe Internet si nu am gasit nici un departament de studii si politici curatoriale, in nici un oras din Romania. Si se vede. Ultima expozitie mare, coerenta, valoroasa si romaneasca am vazut-o la Bucuresti in 1997, cand a avut loc ultima retrospectiva Corneliu Baba. Avem si noi un artist din garda veche si nu stim ce sa facem cu el. Singurul lobby PR-istic i-l fac cativa fosti studenti de-ai lui, ajunsi si ei aproape la batranete.

Ca sa ma opresc aici si sa leg cumva finalul acestui text de debutul celui ce va urma, uitati-va un pic la ce-a trimis, in repetate randuri, Romania, la Bienala de la Venetia. Si cand spun Romania, nu va inchipuiti douazeci de milioane de cetateni constiinciosi, ci o mana de oameni care, absolut inexplicabil, a ajuns sa hotarasca ce este si ce nu este demn si valoros.

Va pup!

Bedrul

Arta era pe moarte si moartea mai vroia o data

2009-02-21T17:12:00.000+01:00

Am stat o gramada de vreme gandindu-ma la ce anume are sa contina primul text. Ca de obicei, ceva a trebuit sa ma scoata din sarite suficient de tare. Nu este un subiect extraordinar de monden, dar pute a mucegai cenzorial marxist-leninist.

Am observat un fel de trend pensionaresc in randurile teoreticienilor varstnici, care inca mai pretind ca se pricep la ceva. Trendul mai sus amintit este recognoscibil atunci cand un invadator nepermis de tanar se exprima cu privire la ceea ce ar fi trebuit sa fie sacru si eminamente metafizic, inatacabil si, bineinteles, incomprehensibil.

Doamnelor si domnilor..... bine ati venit in tenebroasa si fascinanta lume a artei romanesti de dinainte de '89, dar dupa 1960. Tenebroasa? Pai da, pentru ca, daca nu stiati, artistii acelei perioade au transcens figurativul si au inceput sa picteze flori si, dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, scene istorice. Am exagerat, nu toata lumea a plonjat in derizoriu, spre exemplu Corneliu Baba nu a facut-o si, in consecinta, nu despre el este vorba si nici macar despre alti "titani" ai acelei perioade de mascarada artistica.
Este vorba despre un teoretician care se burzuluieste si in zilele noastre atunci cand cineva pune la indoiala subiectul expertizei sale.

Incercand sa debutez pe acest blog, am facut cercetari peste cercetari, am citit cate informatii am putut etc. Zilele trecute mi-au cazut ochii pe o reactie din Observatorul Cultural. Inainte de a citi propriu-zis materialul, m-am dus la sursa reactiei si anume, un articol din decembrie din revista Time Out, intitulat "Placerea privitorului" si semnat Adriana Oprea. Reactia era semnata Maria Magdalena Crisan, dar nu a fost necesar sa ma duc la finele textului ca sa imi dau seama cine era autorul, pentru ca am o varsta care imi pemite sa am nostalgii si amintiri dureroase cu un profund caracter politic.

Pentru ca am trecut prin atatea, stilul acelei redactari mi-a dat un fior rece, familiar. Sincer sa va spun, credeam ca au murit toti tovarasii capabili de astfel de fapte...m-am inselat. MMC are tupeul sa isi intituleze (se zicem) articolul "Cultura ignorantei", ne mai vorbind ca tot MMC mai are tupeul sa scrie, dar nu va lasati inselati de creaturi comuniste de genul asta, niciodata nu s-a pus sau nu se va pune problema de tupeu sau rusine. [...] expoziţia Anii ’60-’70 în pictura românească, deschisă la sfîrşitul anului trecut la Galeria Veroniki Art, articol, de altfel, favorabil. Dar sentimentul pe care mi l-a lăsat lectura lui mă face să scriu acum aceste rînduri, mai ales pentru că nu este un caz izolat, ci expresia unei atitudini des întîlnite în rîndul generaţiilor tinere. Cam asa incepe "punerea la punct".

Inainte de a incepe sa o pun si eu la punct pe MMC, trebuie sa va fac cateva specificatii. Galeria Veroniki are un profil de anticariat romanesc, iar anticariatul romanesc are un profil fraudulos de a invechi lucruri noi sau lipsite de valoare. Sa prezinti o bucata de epoca artistica nu e un lucru rau in sine, ba chiar este indicat pentru ca ne aflam astazi unde ne aflam si datorita sau din cauza (la alegere) acelei perioade. In cultura pop americana ceea ce ar vrea sa faca Veroniki s-ar numi oldies but goldies. Din nefericire nu este cazul. Acestea fiind spuse, trebuie subliniat inca un lucru, autoarea cronicii acestei expozitii, pe langa faptul ca este absolventa ITA (Istoria si Teoria Artei), cum am aflat din articolul culturnicului de serviciu MMC, mai este si angajata a muzeului de arta contemporana. Ce ne spune acest lucru? Nimic mai simplu, avem de-a face cu un profesionist indulgent, care a avut la dispozitie toti termenii de comparatie posibili si, in loc sa aseze subiectul articolului acolo unde ii este locul, si anume in sfantul si smeritul anonimat, l-a tratat bland, i-a acordat circumstante atenuante si l-a prezentat placut, precum un psihiatru tandru si grijuliu. Pe aceasta cale doresc sa-i atrag atentia doamnei Adriana Oprea sa nu mai faca asemenea greseli. Nulitatea este nulitate, indiferent de cat de veche sau noua este ea.

Sa revenim la atitudinea deplansa de MMC, atitudine atribuita conventional si cliseistic generatiei tinere. Eu observ acest peisaj de peste douazeci si cinci de ani si am ajuns la concluzia ca abia acum Romania isi prefigureaza primele generatii de artisti autentici. Din trecutul zbuciumat s-au recuperat cat de cat putinele valori si, cand spun recuperat, ma refer la artisti intrati in circuite internationale de arta, artisti ce figureaza in cataloagele si anuare etc.

In ceea ce priveste generatia tanara, bucurie mai mare nu am. In ultimii zece ani am vazut, in sfarsit, artisti pana in treizeci si cinci de ani care au subiect, care stiu ce fac si de ce, in fine, am vazut personalitati artistice in curs de formare, ceea ce este un lucru bun si datator de sperante. Ceea ce va pot spune este ca MMC nu are dreptul moral nici macar sa pronunte sintagma "generatie tanara". Din pacate, moralitatea trebuie data la o parte pentru ca operam cu termeni si concepte pe care numai o parte din noi le inteleg si nu este productiv si nici corect sa luptam cu arme interzise.
Expoziţia Anii ’60-’70 în pictura românească punea în valoare creaţia unora dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani din generaţiile vîrsnice, mulţi dintre ei activi şi astăzi, iar opera lor face parte, fie că vrem sau nu, din patrimoniul cultural al ultimilor 50 de ani. Chiar la începutul articolului sînt amintiţi o parte dintre expozanţi: Sultana Maitec, Ion Sălişteanu, Mihai Horea, Ion Nicodim, Octav Grigorescu, Georgeta Năpăruş, Ion Bitzan, Florin Niculiu, în expoziţie fiind expuse lucrările a 26 dintre cei mai importanţi artişti ai generaţiei despre care vorbim.

Da, cei mai sus mentionati sunt dintre cei mai cunoscuti artisti ai perioadei, dar unde se plaseaza epitetul cunoscut vis a vis de termenul valoros? Sa vedem, sumar, despre cine este vorba:

Sultana Maitec: pictura abstracta, vida de continut, putin, saracacios, suprafete muncite in speranta ca cineva trebuie sa deduca ceva dincolo de ele, poate... in lipsa de altceva. Daca nu ar fi existat artisti in restul tarilor lumii, poate ca ar fi insemnat ceva, repet, poate. Aaaa.....era sa uit, multe dintre lucrarile domniei sale au si foita de aur... daca acest artificiu este menit sa ne duca intelectul catre ortodoxie, bizantinism si, bineinteles, spiritualitatea ermetica romaneasca, sa va fie rusine, pana si Pavlov era mai atent cand isi dresa cainii, sau macar mai serios.

Ion Salisteanu: pictura sensibila, si mai mult decat susceptibila de continut, avem de-a face cu un artist care are si subiect si viziune. Deoarece cu mult timp in urma a capatat increderea mea, ma voi rezuma la a spune ca, daca ati vazut cinci lucrari, ati vazut toata opera.

Mihai Horea: orice artist care se respecta ar trebuie sa fie jignit daca ceea ce face acest individ se poate numi pictura.

Ion Nicodim: pana acum este primul artist din lista de mai sus, din pacate acest mare om al artelor vizuale romanesti nu mai este printre noi.

Octav Grigorescu: asemenea lui Ion Nicodim, a fost un mare artist cu o viziune remarcabila si cu un real simt artistic. Alaturi de O.G., Georgeta Naparus a avut de asemenea un cuvant greu de spus in mlastina artistica romaneasca.

Pentru ca ofensa adusa bunului simt sa fie completa, este tarat in aceasta mocirla si numele lui Ion Bitzan, care nu are nici o legatura cu diletantismul promovat de oameni ca MMC.

Lista se incheie cu alta ofensa adusa picturii, pe numele sau Florin Niculiu (dupa cum spune un bun prieten de-al meu: Niculiu picteaza cel mai prost dupa Sabin Balasa).

Nu am sa descriu toata lista acestei galerii, pentru ca m-as eneva foarte tare sa vad alaturate nume mari, precum Bernea, unor giboni analfabeti si peliculari cum ar fi Florin Ciobotaru, asta ca sa dau doar un exemplu.

Suficienţa afirmaţiilor este deconcertantă, şi de aceea am simţit nevoia să redau acest pasaj, pentru a pune în discuţie nu doar carenţele culturale ale unui viitor specialist în domeniu, ci un fenomen mult mai amplu, ce ţine de ignoranţa afişată, de incapacitatea de a vedea dincolo de lumea imediată, de lipsa de interes pentru o istorie apropiată, pe care ar trebui să o cunoaştem.

Suficienta afirmatiilor vine de la faptul ca acest viitor specialist in domeniu, cum o numeste MMC pe doamna Adriana Oprea, este suficient de bine pregatit pentru a vedea ca incapacitatea de a vedea dincolo de lumea imediată este un cliseu optzecist idiot, care implica infuzia conceptuala artificiala de semnificatie in spatele unei forme artistice arbitrare si vide. Cu alte cuvinte, orice gunoi cu iz artistic are, cu siguranta, o semnificatie colosala, eminamente metafizica si justificata, pare-se, de gradul de cezura dintre corpul asa-zis artistic si functiile cognitive ale privitorului. Cu cat este mai clar ca ceva nu inseamna nimic, cu atat infuzia teoretica sporeste. Foarte ciudat... mi-as dori sa inteleg.

MMC mai are multe paragrafe pana la final, iar eu am deja 18 cu 10, plus un bypass. Deci aici se termina ceea ce am avut de spus. Haideti sa ne revenim, sa terminam odata cu acest cult al personalitatilor din anii '60 - '70, pentru ca e o risipa de energie, iar in ceea ce priveste falia dintre generatii, ea este fireasca si eu o salut pentru ca este sanatoasa si, spre salvarea noastra, acesti tineri au dreptate, nu putem face din stiti voi ce, bici, pentru ca ne stropim si o sa aratam toti la fel. Iar cat despre afirmatia: Nouă, celor care avem în urmă o experienţă şi care ne-am consumat o bună parte din existenţă în comunism, încercînd să păstrăm cîte ceva din idealurile unei profesiuni, iar astăzi nu sîntem dispuşi să facem întotdeauna efortul de a susţine, „împotriva curentului“, o realitate ce îşi are propriul adevăr, cu bune şi cu rele, care s-a dovedit, cel puţin în plan cultural, că nu este de neglijat, ma faceti sa rad si sa va corectez: Noua, celor care nu avem in urma nici un fel de experienta (reala) si care ne-am consumat toata existenta si resursele in comunism, slujindu-l conceptual catre culmi metafizice, pe care nu avea de unde sa si le faca rost, incercand sa distrugem toate idealurile unei profesiuni despre care oricum nu am stiut niciodata nimic, iar astazi, normal ca nu suntem dispusi sa facem efortul de a sustine, "impotriva curentului", o realitate ce isi are propriul adevar (stiu ca ultima propozitie de fapt nu are sens, nici logic si nici conceptual, dar colegii mei de generatie cu siguranta ii vor gasi unul), cu bune si cu rele, care s-a dovedit, cel putin in plan cultural, ca nu este de neglijat si iata ca am facut si o concesie mucosilor si le-am spus ca m-am prins ca exista.

Va pup!

Bedrul