vineri, 15 iunie 2012

Partidul 2 se aliaza cu partidul 4 in detrimentul partidului 1 cu sprijinul partidului 3 si pe teme culturale


Nu ar trebui sa ne surprinda nimic din ceea ce se intampla la noi in tara. Ce argumente am putea invoca in acest sens? Ce anume ar trebui sa previna monstruozitatile la care asistam? Ce anume ne-ar face sa presupunem ca Victor Ponta are o deosebita anvergura politica, culturala sau un tact politic iesit din comun?

Lista aceasta nu pare sa aiba un final apropiat iar acest fel de interogatii sunt cel putin benigne. Un lucru insa pare sa ne scape, actualul prim-ministru este membru de partid, faptul ca il denumim "noul" prim-ministru nu insemna ca partidul pe care il reprezinta beneficiaza si el de acelasi atribut. PSD nu este nou, membrii sai marcanti nici atat. Interesele de partid primeaza indiferent de numele si varsta presedintelui sau. Abnegatia cu care V.P. preia sarcinile trasate de membrii PSD este alta discutie iar moderatia cu care un individ face tampenii este din toate punctele de vedere irelevanta. Daca trecerea ICR in subordinea senatului ar fi avut loc in conditii civilizate si numirea lui Theodorescu sau a lui Voiculescu sau a oricui s-ar fi produs in conditii de maxima cordialitate si respect ar fi insemnat ca traim in alta tara, in alta dimensiune si am fi beneficiat de paradoxul bunicului. In aceste conditii ne-am fi intrebat de ce in conditiile in care avem o lege a lustartiei mai discutam depre Theodorescu, Voiculescu, Iliescu, Nicolaescu s.a.m.d. Bine ati venit inapoi. Nu avem o lege a lustartiei si nici o tara civilizata. Tara nu are nicio vina pentru ca ea nu are discernamant, ceea ce ne aduce la sursa problemei, tara este precum statul ambele nu au discrnamant iar tara are niste coordonate care ii lipsesc statului. Diversele forme de socialism care au guvernat Romania in ultimii 22 de ani au reinstaurat statul supradimensionat, socialist, piramidal. Ceea ce a reprezentat si reprezinta inca falimentul socialismului este exact componenta umana inamuabila si inerenta oricarei forme de asociere umana. Statul este precum atomul in fizica cuantica, el este in mai multe locuri in acelasi timp pana in momentul in care te uiti la el. Cand te uiti la el este intr-un singur loc si ii poate fi analizata componenta. Pentru fizica este o revelatie pentru stat fatalitate. Ceea ce rezulta este o constructie arficiala investita cu puteri si atributii nepermise. Data fiind istoria recenta, criza economica si tonele de tratate de economie, persistenta socialismului si a adeptilor sai ramane, pentru mine, un mister.

Teoretic in Romania exista si formatiuni politice liberale, nu spun de dreapta pentru ca nimeni nu mai stie ce inseamna asta, liberalismul in tara noastra este o iluzie, o stafie prezenta, ca impostura, doar cu numele. Liberalii autentici nu mai sunt, pentru ca au supravietuit putini si nimeni nu a fost ineresat cu adevarat de aceasta doctrina astfel incat sa-i pretuiasca si sa-i asculte pe cei ramasi. In consecinta principala formatiune liberala din Romania este – de facto – aripa socialista moderata. Incultura in general si mai ales cea politica ne-a oferit o scena politica uniforma cu vagi variatiuni tematice care nu se refera decat la sustinerea unui individ sau a altuia, la degradarea actualului exponent in detrimentul viitorului exponent si alte asemenea exercitii binare rudimentare. Cand o asemenea adunatura de indivizi capata pe mana ceea ce noi intelegem ca fiind statul eu vin si va intreb de unde ne apar pretentiile. De unde pana unde ne asteptam noi la modernizare, reforme si alte asemenea concepte care, pentru starea de fap actuala, nu sunt decat niste anomalii.

La capitolul anomalii intra si Horia Roman Patapievici. In mod normal asa ceva nu ar fi fost posibil in conditiile in care fiecare factiune politica romaneasca isi are inteligentia proprie (Paunescu, Nicolaescu, Theodorescu etc). Numirea lui Patapievici la conducerea ICR s-a produs in plin avant anti PSD si implicit impotriva celor enumerati in paranteza si gratie altor avanturi ale vremii, imotriva membrilor vreunui partid anume. Mitul tehnocratului si-a spus cuvantul si in agora politica si-au facut apartia personalitati precum Patapievici si Plesu, ca sa numesc doar doi dintre ei. Eficienta lui Patapievici poate fi negata doar de cei care nu stiu cu ce s-a ocupat si se ocupa ICR, este foarte simplu. Ajungem din nou la scenarii in care vorbesc despre cultura Prigoana, Gadea, si nu inteleg de ce nu, si Trita Fanita. Singurele probleme ale ICR-ului survin din partea Ministerlui Afacerilor Externe a carui sarcina era si este inca de a popula sediile institutului din strainatate cu fosti activisti de partid, securisti si alti tovarasi. Din nou, problemele apar in momentul institutionalizarii, liberalizarea acestei institutii prin numirea unui specialist independent cu agenda culturala proprie era singura solutie functionala pentru acest institut. Imixtiunea statului, prin al sau minister de externe, in mod neobisnuit pentru Romania, nu a debilitat ICR-ul. Pentru cei care il acuza pe Horia Roman Patapievici ca isi primea directivele de la Cotroceni, am o mare rugaminte, sa-mi descrie cineva cum actualul sef al statului ii impune politica culturala lui Patapievici, cum se exprima el in acest sens si la ce nivel are loc comunicarea. Daca ICR-ul a rezistat admirabil – pana acum – violului statal, lucrurile s-au schimbat dramatic. O comisie statala isi trece institutul in subordine si astfel partidul 1 si partidul 3, le numesc astfel pentru ca nu exista doctrine in Romania in afara de cea socialista, pot dispune dupa bunul lor plac. Culturnici exista in toate partidele fie ca ele se numesc partidul 1, partidul 2, partidul 3 sau, ce surpriza,  partidul 4.

va pup, Bedrul

P.S. va urma